marți, 28 septembrie 2010


Ma leg la ochi, ma arunc in pat si ma intorc in trecut.

 

Doar cu gandul…fizic n`as putea

Dar o prima intrebare imi vine in minte

 

“Ce as fi acum fara el?”

 

Apoi multe altele imi curg fara ca macar sa pot raspunde

 

“el e?

va ramane langa mine mereu?

Pe cine m`as fi bazat?

Si nervii mei cine mi`I facea?

Dar cu cine mai radeam cu lacrimi??

Cu cine as fi iesit in fiecare noapte afara si am fi baut cafele?”

 

Apoi toate se opresc, poate nu vreau sa aflu raspunsul la toate astea

Pentru ca orice s`a intamplat, a fost cu un scop

Unul din cei mai buni prieteni s`a intamplat sa ajunga peste mai mult de atat.

Pentru ca la inceput imi impuneam tot felul de bariere

Eram  ambitioasa si nu treceam de ele

Ma opream chiar in fata lor si zambeam

“esti cel mai bun prieten, stai linistit, nu va fi nimic intre noi, poti sa mi povestesti orice”

Pentru ca mi spunea lucruri

“nu mai support, jur, dar sa nu crezi ca`ti spun ca vreau sa bat vreun apropo”

Si zambeam din nou langa el si l luam in brate.

 

Pentru ca apoi s`au intamplat lucruri neasteptare si intr`un final ambitia si puterea mea au luat sfarsit.

N`as fi spus oricum, nu asta era scopul…as fi aratat ca de fapt sunt slaba si nu pot tine langa mine un prieten adevarat.

Aproape ca ma inroseam cand imi spunea ceva frumos, l`as fi ascultat continuu.

Ce ma facuse cu adevarat fericita au fost cuvintele lui simple, sincere

 

“Te iubesc”

Da, n`am stiut ce sa spun…am zis k e o gluma si ma asteptam la urmatoarea lui replica

“Asta e doar o fantezie de`a ta”, dar n`avea de unde sa stie

Ma speriasem si am tacut mult din gura

“da, te iubesc…dar vroiam sa recunosti tu prima, nu I corect!”

Atunci mi am dat seama ca e totul cat se poate de real. Eram oricum blocata. Eram oricum prea fericita.

Si apoi ma intreb din nou…

“daca n as fi plecat cu el in acea seara mi`ar mai fi spus?ar fi gasit alta ocazie sa o spuna sau ar fi asteptat sa cedez eu prima?”

Deci toate se intampla cu un scop nu??

Si trecutul ne lasa sa mergem mai departe

Cu toate piedicile puse.

si nu regret nicio lacrimi

nicio pata de nerv

e motivul pentru care zambesc cu adevarat de cate ori imi amintesc.

sâmbătă, 18 septembrie 2010



cat??

pana cand?

sau cum

lipsa mea de imaginatie duce spre un zero infinit

lipsa mea de creatie duce spre absurd, aberatie.

rad de mine si ma intreb de ce mai scriu.


raspuns...imi place

e simplu sa inventezi 3 cuvinte si sa creezi ceva

e simplu sa aduci vorba despre ceva trait

despre o dezamagire

sau o mare bucurie.

e simplu sau complicat cat de usor poti sa vorbesti despre asta crezand ca scapi si uiti .

e simplu sa vorbesti despre iubiri ratate si altii sa ti planga de mila sau sa te incurajeze...

si de ce??

oricum nu conteaza vorbele lor

te prefaci ca asculti si ca ai inteles

un urmatorul tot o sa apara

un el tot o sa te faca fericita intr`o zi

si ai sa vorbesti despre asta si o sa ti aduci aminte, o sa incerci sa faci comparatie dar n o sa gasesti niciuna.

eu vorbesc despre un singur el si la unul singur vreau sa ma opresc.

celalat e doar imaginatie

care n`o sa apara si n`o sa mi faca zile negre


e simplu sa vorbesti despre o lunga prietenie fara sa amintesti de tradari si lacrimi. da, prietenii tradeaza daca nu tu ai tradat candva.

nu, nu e neaparat dar candva ai plans pentru ca te ai simtit uitat.

pentru ca tu ai suferit si persoana de langa tine a preferat sa mearga mai departe.pentru ca nimeni nu s`a oprit in loc pentru durerea ta. pentru ca nu te`a mai ascultat cum o facea inainte.

eu am facut asta...si nu o consider o greseala..mi`am facut mie un bine, am preferat un altfel de prietenie nevrand sa mai ascult si sa mai vorbesc despre ceva ce nu mai exista.un singur subiect. Un singur el aparut si disparut.

egoism din partea mea. de fapt din partea amandurora.

daca m`ai intreba daca as face asta din nou: da, as face`o.


daca m`ai intreba daca exista prietenie adevarata as spune ca da, dar ai nevoie de mai multa rabdare si intelegere decat iti poti imagina.


daca m`ai intreba daca exista iubire adevarata as spune ca exista si ea dar ai nevoie de multa incredere, rabdare, curaj si sa fii pregatit oricand si pentru lacrimi digerate cu usurinta.


daca m`ai intreba daca el n`ar mai fi, as avea curaj sa iubesc din nou as spune ca nu, nu pentru moment, ar fi prea greu.


daca m`ai intreba ce as schimba la mine as spune ca multe dar cel mai mult orgoliul si rautatea.


m`ai intreba pe cine as vrea sa ma razbun as spune ca pe multi, dar as considera un joc. Motive am. As avea o placere sadica sa`i fac de cacat in felul meu...nu o fac din respect pentru alte persoane . Imi astept momentul si sa fiu provocata. As porni un mare zero si as rupe toate barierele de bun simt. In momente ca astea ma simt falsa.

cum se schimba ei, ma schimb si eu.

. :)



duminică, 12 septembrie 2010

Motiv de timp





Ma infioara cat de repede se scurge timpu` asta iar eu stau pe loc. Pleaca fara mine, de parca il grabeste cineva. Mi`as dori o sfoara atat de lunga sa`l leg, sa mearga pana intr`un anumit punct si acolo sa se opreasca pana il ajung din urma.
Nu pot fugi asa repede, obosesc.
Mi`as dori niste casti mari sa nu se mai auda nici pe el cum ticaie.
Sa ma astepte si pe mine.
O sa mi revin?
De fapt din ce sa`mi revin?? Niciodata n`am facut ceva util
Inutila.Eu.Oandi.
Parca acum cateva ore ieseam in toiu` noptii afara si`mi luam cafeaua dupa mine de parca era dimineata.
Parca acum cateva zile muream de frig si nu`mi venea sa ma trezesc dimineata.
Parca ieri am fost la mare si am adormit pe sezlong tinandu`ne de mana.
Parca acum o luna ma umpleam de nervi din prostii.
Ce inseamna un an trecut la mine?dar doi?
Nervi pentru mami, incurajari din partea Anei, sustinere din partea lui.
Si eu?? Eu cu ce m`am incurajat?
Ma uit la altii si vad cum sunt in acelasi pas cu timpul. Unii chiar i`au luat`o`n fata.
Bravo voua!!
Curaj mie!
lipseste ceva, dar nu motivatia! Nu imaginatia!
Stiu ce trebuie sa fac
Dar de unde incep?
Care e inceputul?
Am spus si ma sustin…”Niciodata nu stiu de unde sa incep”
De acolo ma descurc eu!

Persoane interesate