marți, 28 septembrie 2010


Ma leg la ochi, ma arunc in pat si ma intorc in trecut.

 

Doar cu gandul…fizic n`as putea

Dar o prima intrebare imi vine in minte

 

“Ce as fi acum fara el?”

 

Apoi multe altele imi curg fara ca macar sa pot raspunde

 

“el e?

va ramane langa mine mereu?

Pe cine m`as fi bazat?

Si nervii mei cine mi`I facea?

Dar cu cine mai radeam cu lacrimi??

Cu cine as fi iesit in fiecare noapte afara si am fi baut cafele?”

 

Apoi toate se opresc, poate nu vreau sa aflu raspunsul la toate astea

Pentru ca orice s`a intamplat, a fost cu un scop

Unul din cei mai buni prieteni s`a intamplat sa ajunga peste mai mult de atat.

Pentru ca la inceput imi impuneam tot felul de bariere

Eram  ambitioasa si nu treceam de ele

Ma opream chiar in fata lor si zambeam

“esti cel mai bun prieten, stai linistit, nu va fi nimic intre noi, poti sa mi povestesti orice”

Pentru ca mi spunea lucruri

“nu mai support, jur, dar sa nu crezi ca`ti spun ca vreau sa bat vreun apropo”

Si zambeam din nou langa el si l luam in brate.

 

Pentru ca apoi s`au intamplat lucruri neasteptare si intr`un final ambitia si puterea mea au luat sfarsit.

N`as fi spus oricum, nu asta era scopul…as fi aratat ca de fapt sunt slaba si nu pot tine langa mine un prieten adevarat.

Aproape ca ma inroseam cand imi spunea ceva frumos, l`as fi ascultat continuu.

Ce ma facuse cu adevarat fericita au fost cuvintele lui simple, sincere

 

“Te iubesc”

Da, n`am stiut ce sa spun…am zis k e o gluma si ma asteptam la urmatoarea lui replica

“Asta e doar o fantezie de`a ta”, dar n`avea de unde sa stie

Ma speriasem si am tacut mult din gura

“da, te iubesc…dar vroiam sa recunosti tu prima, nu I corect!”

Atunci mi am dat seama ca e totul cat se poate de real. Eram oricum blocata. Eram oricum prea fericita.

Si apoi ma intreb din nou…

“daca n as fi plecat cu el in acea seara mi`ar mai fi spus?ar fi gasit alta ocazie sa o spuna sau ar fi asteptat sa cedez eu prima?”

Deci toate se intampla cu un scop nu??

Si trecutul ne lasa sa mergem mai departe

Cu toate piedicile puse.

si nu regret nicio lacrimi

nicio pata de nerv

e motivul pentru care zambesc cu adevarat de cate ori imi amintesc.

2 comentarii:

Persoane interesate