Nu mi s`a dat niciodata sansa de a vorbi.
Sansa de a`mi explica greselile.
dar pot spune sincer ca nu m a interesat cu adevarat parerea altora despre mine.
Eu sunt Oandi aia care a gresit, dar niciodata nu si`a justificat greseala.
Dar de ce??
Nu am fost intrebata, nu am vorbit in plus, nu am vorbit pentru a ma apara.
dar ii pare rau??
Nu, nu ii pare rau
Sunt lucruri care se petrec din greseala.
Dintr`o greseala poti ajunge fericit.
Frustrarea care ma bantuia la inceput s`a transformat in nepasare.Sunt egoista care ma gandesc la mine.
Eu vreau sa fiu fericita si daca stiu ca pot , nu ma uit ce las in spate.
De fapt, mint, ma uit, dar ma uit dupa prietenii mei. sa nu`i ranesc pe ei.
Intr`o poveste sunt pareri impartite si diferite mereu.
Niciodata nu o sa ti povesteasca doua persoane acelasi lucru.
Ea: "eram fericita, dar a interevnit nepasarea.si usor s`au terminat toate"
El: "pur si simplu nu mai suportam, era prea greu de suportat."
(e doar un exemplu care mi`a venit acum in minte)
Nu spun ca as trada persoana apropiata mie, cred ca ar fi prea mult peste mine.
In jurul meu exista tot felul de persoane, persoane pe care nu le suport si innebunesc cand le vad asa ca ocolesc cat mai mult posibil, cu unii vorbesc doar pentru ca trebuie, cu unii vorbesc de dragul de a vorbi, cu unii vorbesc pentru ca pur si simplu ma simt bine in preajma lor.
Asa ca daca sunt persoane care considera ca am gresit candva iar eu sunt considerata vinovata pentru lucruri si fapte petrecute, da, ma declar vinovata! fara ca eu sa mi spun povestea. Imi e de ajuns sa`mi stiu eu povestea adevarata care nu e doar petrecuta in mintea mea. E ceva ce s`a intamplat cu adevarat, cu motivele mele de greseala sau bine facut doar mie.
Am fost pe silent mult timp si ma leg la gura de fiecare data cand vine vorba de mine. Ma las in ceata, dar drumul meu e clar.
Pot declara sentimentul frumos de nepasare. Doar atunci cand e necesar.
J
