Si tu meriti la fel ca ei.

Se intampla in clasa aIII-a...cel putin cam de pe atunci mi`o amintesc pe ea: Draghici Anca-Xana. Fetita din prima banca..tunsa scurt, parul foarttttteee cret si ochelari. Linistita..emotiva. Nici macar nu`mi amintesc cum ne`am imprietenit dar stiu ca o perioada buna de timp am fost cele mai bune prietene. Desi atunci nu a durat mult..am crescut..aveam pareri diferite, fiecare dintre noi cu alti prieteni cu o alta personalitate dezvoltata..o Ancuta cu parul lung si machiata cu mult negru..o alta Ancuta imbracata ciudat cu un stil de viata diferit fata de al meu.
Pana la 16 ani. De aici imi amintesc totul perfect : m`a chemat la ziua ei de nastere intr`un club. 24 decembrie (sau undeva in apropiere) era cam ziua care ne`a readus prietenia. Din ce in ce mai des...AncutZ si Oandi se reuneau:)). A fost cam cea mai simpla perioada a vietii...fara griji..cat mai multa distractie..iesiri in fiecare week`end..veri de tinut minte. Mici si poate inconstiente sau doar duse de val, pline de curaj..am fi facut orice nebunie la vremea aceea.N`aveam stare : fugeam dintr`un loc in altul, radeam ore intregi..abia ca stateam despartite. Timp de 2 ani numai asta am facut..nici nu stiu cum au trecut atunci dar acum parca am amintiri din orice loc pe care l`am vazut impreuna..imi amintesc noptile pline de povesti...cum incercam sa stam treze pana dimineata sa ne bem cafeaua impreuna si adormeam vorbind..cum ne faceam poze cu web`ul inainte sa iesim undeva:)) cum spuneam ca mergem undeva dar fugeam in alte parti..nici nu`mi amintesc sa fi mers prost ceva atunci...imi amintesc vag cate o cearta sau cate o criza de nervi din partea ei iar eu sa trebuiasca sa controlez cam totul...
Am stat pe ganduri de atatea ori fara sa mai scriu nimic. Am incercat sa nu mai simt fara sa ma mai apese si alte "greutati". Ma linisteste orice gand adus din trecut. Orice poveste, orice fapta facuta pe atunci. O copilarie mai ciudata pentru care as mai risca la fel de 10 ori daca as aduce din nou acele momente. As alege aceleasi persoane fara niciun regret, fara sa ma gandesc de 10 ori inainte..pentru ca nici atunci n`am facut`o. Fara prea multi oameni superficiali, cu doua trei persoane pe care le stiam in permanenta langa mine, care stiu ca ar fi facut orice pt mine in acele zile. Nici macar nu`mi amintesc iernile ca fiind grele pentru ca si ele au fost atat de frumoase si insemnate in "timpul" nostru. Imi amintesc doar degeraturile noastre de la picioare de cand am fost prima oara singure la munte..fara sa stim exact directia, fara sa fim foarte pregatite pentru acea zapada. Doar noi doua, fericite, tavalite prin zapada...

La fel ca si atunci ma simt increzatoare...as mai povesti inca doi ani din partea noastra de prietenie dar sunt amintirile mele, stranse bine intr`un loc numai al lor, fara sa le amestesc cu altceva...sunt amintirile care ma vor linisti intotdeauna la fel ca noptile nedormite in care doar vorbeam nimicuri si visam la noi cand vom fi mari. Aproape ca am crescut acum. Inca refuzam sa ne maturizam desi ne apasa atatea lucruri..desi alte persoane ne`o cer in fiecare zi chiar daca nu ne`o spun in cuvinte..desi ne spunem de fiecare data "avem timp" nici azi n`am incetat la visul acela "cand vom fi mari vom face....". E in puterea noastra si doar a noastra sa facem ce ne`am propus candva. Nu e greu dar ca intotdeauna avem nevoie de timp. Si o sa astept oricat pentru asta. Timpul meu..timpul tau va fi transformat din nou in timpul nostru...cand ne vom afisa ca persoanele la care visam acum 5 ani.