sâmbătă, 29 mai 2010

Vis


Afara ploua iar ea statea in statia de autobuz asteptand sa plece la facultate. Nu`I pasa de ploaia de afara si nici de lumea din jurul ei care o priveau cu o oarecare mirare. Ploua destul de tare iar ea parea ca n`are nicio treaba cu ce se intampla in jurul ei. Stia doar ca se simte ciudat si nu avea in cap decat ultima discutie cu el de acum 4 luni cand el plecase fara sa I dea prea multe explicatii. Ii spusese ca pleaca din oras si ca o sa`si schimbe numarul de telefon ca sa nu`l mai caute. Era derutata, nu intelegea nimic, nu`si gasea explicatie pentru ce facuse el si nici macar nu mai avea cum sa l caute, nici macar nu stia in ce oras plecase. Dupa trei ani impreuna sa o paraseasca intrun mod atat de urat. Il considera un las si un mincinos, il invinuia pentru ca toate mergeau pe dos decat si`au luat adio. Nu se mai concentra pe nimic, nu mai vorbea cu nimeni. Azi era prima zi cand se mai ducea la facultate dupa multa vreme. Da, il iubea si`l ura in acelasi timp, atat de confuza era. Toti baietii cu parul castaniu, cu ochii mari si negrii ii aduceau aminte de el. Isi cumpara parfumul lui si ii purta tricourile care le lasase la ea, nu conta ca nu`I veneau.
In fiecare seara se ducea la locul ei si`si scria frustrarile intr`un caiet cu foaie velina si lacatel. Era un loc placut si linistit. Nu o deranja nimeni niciodata. Pe langa frustrarile ei mai scria din cand in cand amintirile placute cu el. Isi scria in fiecare zi cate o explicatie pentru plecarea lui. Se intreba din ce in ce mai des daca el o mai iubea cand a plecat, apoi isi amintea din nou discutia aceea si isi dadea seama ca nu, daca o mai iubea nu i`ar fi facut una ca asta.
Se trezea in fiecare dimineata cu gandul la el, in fiecare seara il visa..era inevitabil pentru ca toata ziua doar la el se gandea. Nici nu stia ca este posibil asa ceva, ca se poate gandi atat de mult la el. De cele mai multe ori il visa urat dar nu si aseara. Visase ca s`a intors si ca a venit direct la ea…se scuza continuu pentru ce facuse si o lua in brate.
Desi plouase inainte, azi era soare. Azi se hotarase sa iasa in curte, sa`si faca o cafea si sa scrie din nou despre el. Isi propusese sa fie ultimul lucru care sa`l scrie, sa nu se mai duca la locul ei si sa inceteze sa se gandeasca atata la el. 4 luni au fost de`ajuns.
Dupa 3 ore petrecute in gradina un baiat cu gluga in cap isi face aparitia in fata portii. Se uita nedumerit si parca nu avea curajul sa o strige, sa o cheme. Ii da un mesaj pe telefon “ Ana, iarta`ma! Sunt aici, in fata ta, vino sa ma vezi te rog”. Si`a ridicat capul din caiet si a fugit spre poarta sa`l vada:
- Te`ai intors?
- Doar pentru tine…
- Acum? Dupa patru luni..ai plecat fara nicio explicatie si ai venit la fel, o sa ma lamuresti?
- O sa ma ierti?
- Povesteste`mi . vreau sa stiu totul.
O luase in brate si o tinea strans sa`si dea seama cat de mult i`a lipsit.
Incepuse iar sa ploua, Ana a simtit o picatura de ploaie pe pleoapa dreapta. S`a trezit brusc, speriata si dezamagita ca si asta fusese decat un vis al ei. A ramas din nou cu un gust amar al dezamagirii iar gandurile ei incepusera sa devina lucruri.

3 comentarii:

  1. Toti oamenii gresesc, insa doar putini au puterea sa ierte. Ea l-a iertat, e altfel decat marea masa de oameni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Are dreptate Ghiocelul alb.. imi place cum scrii:)

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate