Cui sa multumesc de incurajari??? Ca nu mai e nimeni.
M`am hotarat nu ma mai amagesc cu nimic...si cum merg lucrurile asa le las.
Ma doare`n c*r...nu de alta dar trebuie sa fiu in ton cu toata lumea.
Toata lumea e fixata pe alte probleme, deci ar fi culmea sa mai incarc si eu.
Astept doar sa cedez si sa incep sa calc in picioare tot.
Ma intorc cu spatele si va spun atat
"La revedere!!"
Si cu toate ca aseara cand am scris postarea asta, vreau sa spun ca de fapt am pe cineva langa mine, cineva drag, cineva care ma iubeste...care ma sustine (Alex)..cineva care chiar ma inveseleste...doar ca sunt prea nemultumita..si simt nevoia de mai mult. Egoism. Rautate. Imi cer scuze!