Eu sunt bine...TU???

.....

bine ca bine...dar mi`e dor de mare.

de un drum lung pana la mare

de un sezlong la malul marii

o tigara si o bere rece

de o melodie de vara

de mult soare

de nopti petrecute afara

de lucruri banale petrecute vara.

hihi, am desconspirat`o pe gaga:))

??

M`am adunat
M`am imprastiat
Iar revenire
Iar cadere
...
De caderi nervoase n`am mai avut parte..am fost cel putin linistita si am invatat singura sa mi pastrez controlul..
De fapt de la prea multe crize d`astea ciudate de nervi am tot simtit ca o iau razna si ma tot simteam prost ingrijorata pentru chestii mici si banale.
Poate ca paranoia din mintea mea isi facea din ce in ce mai mult loc iar partea normala din mine abia daca mai avea loc sa iasa la suprafata.
De fapt, toate crizele astea nici macar din cauza mea n`au fost, vina mea era ca nu`mi pastram controlul si ma atacam prea repede.
A trebuit sa ma matur de pe jos ca sa mi revin..cu putin praf ce`i drept dar se sterge.
De multe ori nici macar nu mi place sa mi las la vedere sentimentele .
Alteori, dau prea repede afara si explodez fara sa ma intereseze pe cine ranesc. Recunosc, regert apoi si nici macar scuze nu prea stiu sa`mi cer.Ceva din mine lasa prea mult sa iasa la suprafata ce nu trebuie.
Alte dati, nu fac decat sa stau posomorata in pat sa ma gandesc la ale mele dar sa reusesc sa bag un zambet stupid pe fata doar doar sa nu i ingrijorez pe ceilalti.
Apoi ma gandesc ca sunt doar colerica si enervanta si`mi spun "Gata, data viitoare ma abtin, tac din gura"...asta pana la urmatorii nervi care tipa sa iasa din mine.
Si in restul momentelor ramase...rad...rad cu pofta...si rad pentru ca am motive..si daca nu am imi fac...trebuie doar sa ma uit mai atent in jur si gasesc eu ceva. Daca am chef rad si a proasta, doar ca nu e nevoie atata timp cat exista ironie.
dar...undeva in mine stiu ca exista mai frumos si mai mereu cu ganduri pasnice..din pacate nu mi permit sa le las afara ...asa ca ma adaptez situatiilor si nici macar nu mai mi`e greu.

Doar ca am nevoie sa ma inteleg chiar si eu...si apoi am pretentia ca cei din jurul meu sa ma inteleaga..si cum?? daca nici macar eu nu pot.

"Despre mine si noi...sau oricare din voi"

E straniu cat de dubios ma simt 

si cum imi simt starea de bine ca se transforma in nestare si coboara pana in punctul in care`mi aud tipete`n cap "Azi esti nebuna. Nici nu mai vorbesc cu tine."

M`as putea lauda cu cu nebunia mea..punctul meu forte...dar o nebuna nu are cu ce sa se laude. nu are voie.

Eu da,  ma simt bine asa si ma las la starea asta 

imi bag zambetul parsiv pe fata si merg inainte pe un drum normal fara sa ma indepartez prea mult.

cu toate starile astea ce sunt considerate "ciudate" nu am uitat sa zbor.

astept din nou primii pasi gresiti.

astept din nou sa ne jucam impreuna sa fim ciudatii cu adversari

sa fumam aceeasi tigara 

sa bem aceeasi cafea

sa mi aplic acelasi ruj negru pe buze

sa mi domolesc orice obsesie care se transforma`n pofta.

sa mi ascult aceleasi melodii

sa ma linistesc in tine

sa vorbesc despre oricare din voi

si despre tine si noi.

Sweetest sadness

Candva insemnam. reprezentam. eram. 

Aruncata. colt. camera.

da, eram in coltul camerei aruncata ca o papusa uzata.

camera. intuneric. lui

era camera lui. era intuneric. pentru ca nu suporta lumina zilei

nu suporta sa vada pe nimeni ziua iar abia seara isi intra in rol. abia in fiecare seara ma ridica de acolo si se juca cu mine.

de fiecare data cand stateam acolo zgariam peretii incercand sa ajung in trecutul meu. eram atat de obosita de intuneric incat in mintea mea se petreceau lucruri pe care nu le traisem. momente in care eram fericita si clipe pe care le visam. abia imi tineam ochii deschisi iar unghiile mele erau tocite si pline de var si praf.

nu stiam cand trece timpul dar stand acolo atata vreme stiam cand trebuie sa ma ia de acolo sa ne mai jucam un pic. Atunci chiar erau momentele cand nu stiam cu adevarat ce se petrece...sunt fericita sau vreau sa fug de acolo cat mai repede...de fapt, am si avut ocazia sa fug de cateva ori dar mi`a fost frica.

Se facuse din nou tarziu si`l asteptam. Nu venea si nici nu l vedeam. Nu`l vazusem plecand din camera dar n`aveam curaj sa ma ridic. Am ramas asteptand, crezand ca nu a trecut suficient timp....asa ca am ramas acolo incercand sa nu adorm...sa fiu treaza cand ma va ridica si se va juca cu mine.

incercam sa te strig. sa vii sa ma iei. si nu, nu vreau sa fug.

nu vreau sa mai fug de ce am in fata.

poate asta mi`e soarta. sa stau singura intr`un colt dintr`o camera obosita. sa mi prajesc creierii in intuneric. sa mi pierd vederea, sa innebunesc in cel mai simplu si usor mod. 

plamanii`mi plangeau dupa o tigara si poate tigarile erau singurele care mi`ar fi stapanit nervii si mi`ar fi dat curajul sa fug, sa ma salvez.

dar nu ma va mai ridica. nici azi. nici maine.

m`am invechit atat de rau incat nici eu nu m`as mai atinge.

sunt palida. nu mai am culoare. pana si parul mi s`a albit.

Astept clepsidra veche sa se sparga iar eu sa ma sting.