Sa ma aplaudati voi spectatori invizibili ai pieselor mele de teatru prost jucate
cu ore tarzii de repetitii
cu piese de joc rasturnate
cu melodii vechi si imprastiate
cu haine vechi si rupte
cu un joc stupid si maruntit
cortina se lasa in jos
si nu ma mai vad
tip sa m`auziti
sunt aici si nu dispar.
imi bag tigara`n dinti vulgar
imi cant si ma aplaud singura.
singurul spectator real exista
dupa o zi mai grea:
imi umplu plamanii de aer rece
ii innegresc de fum
imi bubui mintea cu o cafea
si abia apoi ma linistesc
m`arunc in capul tau in pat
tu zbieri sa te las in pace
cu chef de joaca ma lovesti.
obosesti.
si mai fumeaza o tigara:)
Sunt pasii unei zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu