luni, 21 iunie 2010

Isterie si iertare


Am ramas acolo nemiscata si pe ganduri. Desi`mi aminteam perfect ultimele cinci minute nu intelegeam de ce facusem asta. Incepusem sa tip si sa dau in el fara sa realizez ca pot lovi tare si il pot zgaria pe fata, m`a oprit...m`a zguduit de doua ori si mi`a dat o palma cu toata puterea lui..in secunda urmatoare mi`am revenit si am inceput sa plang..imi ceream scuze si il luam in brate incercand sa l cuprind cu totul sa fiu sigura ca`mi accepta scuzele, curgeau siruri de lacrimi pe obrajii si barbia mea apoi pe parul lui...ma impingea si mi spunea sa plec inainte sa faca el vreo nebunie..ma tineam strans de el si il imploram sa ma ierte. M`a impins atat de tare incat mi`am pierdut echilibrul si am cazut pe spate..m`a lasat acolo sa ma ridic singura, plecase cu lacrimi in ochi..nici macar nu se uita in spate..plangeam atat de tare incat toti cei care treceau pe langa mine se uitau cu ochi mari si cu acea privire ca si cand ar fi vazut o nebuna. Ma simteam o nebuna dupa toata faza aceea de cacat, ma simteam oribil si simteam nevoia sa fac rau...toata mintea mea era plina de ura si vroiam cu disperare sa fac rau, sa ma razbun. Mii de voci imi zburau prin cap, parca mainile mele vorbeau cu mine si ma controlau..picioarele nu mai erau bune de nimic, ma simteam spanzurata de copacul din fata mea si vroiam cu diseprare sa`mi dezleg franghia din jurul gatului..nu era decat un lantic subtire primit de la el...vroiam din tot sufletul sa`l rup de la gat dar o alta voce ma oprea si`mi spunea sa nu fac asta...probabil ar fi ramas ultima amintire frumoasa de la el..nici macar nu mai aveam convingerea ca o sa l pot face sa ma ierte...desi as fi vrut si razbunare, as fi preferat sa las si eu totul in trecut ca o dara neagra si urata din relatia asta, il alegeam pe el in locul razbunarii. Desi nu`mi simteam picioarele, simteam cum merg usor spre directia in care se indreptase el, as fi vrut sa controlez viteza picioarelor dar nu reuseam, simteam ca si un melc ma poate intrece in momentul acela. Palmele imi erau zgariate si insangerate, simteam cum imi arde fata de la acea palma primita, tot rimelul meu era intins pe fata si priveam cu groaza lumea din jurul meu. Daca eu eram ingrozita de ei, imi dadeam seama ce gandeau ei despre mine. Nici nu mi pasa, vroiam sa mi bag mintile n cap si sa l gasesc mai repede. Desi ar fi trebuit sa`l las singur sa isi linga ranile provocate nu puteam sta departe de el, era obsesia, drogul meu. As fi putut sa`l caut la locul nostru, ruinele orasului ne faceau mereu sa ne revenim din toate depresiile si starile de cacat care le aveam, dar tot acolo traiam si momentele fericite...ne imaginam ca o sa ne facem o casuta acolo, nu conta ca era la periferia orasului..era casuta noastra imaginara....imi aminteam toate acestea in timp ce ma indreptam spre ruine, incepusem sa preiau controlul picioarelor si sa ma misc mai repede. Nu mai tremuram si nici frica nu`mi mai era, aveam doar emotii si incepusem sa ma gandesc ce as putea sa i spun daca avea sa fie acolo, dar ma gandeam ca nici nu va fi..probabil ma ura...ce ar putea cauta acolo stiind ca l`a putea gasi. Se pare ca la un moment dat am mers atat de repede ca l prinsesem din urma, ii vedeam tricoul alb si pantalonii albastrii care ieseau atat de mult in evidenta incat il vedeam de la departare..chiar se indrepta spre locul nostru..m`am hotarat sa merg mai incet in spatele lui..il vedeam cu mergea cativa pasi apoi se oprea apoi pornea iar la drum, probabil era nehotarat si nu stia ce sa faca, il vedeam cum lovea pietricelele care ii stateau in drum, l`am vazut intrand in « casuta noastra imaginara »..am inceput sa alerg sa ajung mai repede la el. Am intrat incet fara sa fac prea multa galagie sa`l sperii...era ghemuit tot, cu ochii pe genunchi, probabil nu vroia sa vada nimic..m`am asezat in dreptul lui..si`a ridicat privirea si m`a privit doua minute fara sa scoata un cuvant...nici eu n`aveam curajul sa spun ceva..stiam ca il dezamagisem..doar il priveam printre lacrimi..si probabil astepta sa`i spun ceva..l`am luat in brate si i`am soptit la ureche « iarta`ma , nu stiu ce a fost cu mine, nici macar nu mi s`a mai intamplat asta sa`ti pot da o explicatie credibila pentru ce am facut..Te iubesc !!Iarta`ma !! »..mi`a cuprins fata intre mainile lui fine apoi mi`a spus : « Nu, tu iarta`ma pe mine, e vina mea chiar daca amandoi am reactionat urat .. ». era prima oara cand isi ceruse iertare in fata mea, eram atat de emotionata incat lacrimile curgeau si mai rau si simteam cum bratele mi se inclestasera in jurul lui..nu vroiam sa`i mai dau drumul. Era al meu.

5 comentarii:

Persoane interesate