On my own

A trecut atata timp ca am si uitat sa mai vorbesc despre mine.

Am invatat ca nu mai sunt pe locul I desi m`am gandit la asta tot timpul.

N`am mai plans doar pentru ca am vrut sa`i ranesc.

Am iubit doar pentru ca asa am simtit...dar am iubit cu ochii inchisi, am zambit si am fost muta.

Nu m`am mai uitat in spate desi as fi vrut sa vad ce mai e acolo.

Mi`am pierdut cumpatul ca alte dati si poate am si lovit fara sa vreau.

In fiecare seara ma visez altceva dar niciodata altcineva.

Sunt senzatii pe care nu le pot explica..

Am invidiat si m`am oprit.

M`am bucurat si am continuat.

Mi`am jucat povestea pana am fost tinuta minte si niciodata uitata, cel putin cu gandul asta traiesc...ca undeva, cumva am lasat si cateva amprente..ca cineva (oricine) stie cine mai sunt...ca roata se intoarce si eu o sa pot refuza fara pareri de rau...ca am fost apreciata pentru cine sunt, nu pentru ce am facut. Ca nu sunt o lasa si intotdeauna am avut curajul sa spun ce simt, ca nu sunt ipocrita ( si nici macar nu vreau sa stiu definitia "ipocritului adevarat")..si vreau sa mai stiu ca in timp am dezvoltat o personalitate, ca am principii si idei. ..ca tot ce e al meu sa`mi apartina in totalitate...ca sunt egoista doar pentru ca nu vreau sa impart lucrurile la care tin si persoanele pe care le iubesc, dar sa stiu sa daruiesc cand e nevoie.

Nici macar nu vreau sa mai aud ca viata e nedreapta cand multi deja s`au impacat cu asta.