Monologul nebuniei

Era magic dar cred ca strigator la cer
Era sigura ca o sa o certe dar nu`I pasa
Se distrase
Se simtea mai bine asa
Facuse ceva nebunesc, nimeni n`ar fi facut asa ceva fara motiv…si totusi, ea n`a avut niciun motiv sa faca asta…frica incepuse sa o acopere
Constiinta nu`I mai dadea pace….”de ce am facut asta??sunt nebuna? E strigator la cer…sunt nebuna, da!!! Si ce?? Toata nebunia mea i`o datorez lui..din cauza lui sunt nebuna..si el e nebun..suntem amandoi…dar eu din cauza lui…nu, nu trebuie sa mai stau cu el, imi face rau si acum mi`e frica de ce o sa`mi zica…stop..opreste`ma..hai sa ne gandim la altceva..o nu!! Trebuie sa vina, intr`o ora vine si o sa ma intrebe…siiiiii, ce`I spun??”
Astepta venirea lui cu groaza..se simtea oribil..toata placerea care o avusese la inceput se transformase in teama…era cuprinsa de valuri de frica si de mustrari de constiinta, cauta toate explicatiile posibile si imposibile pana o gasea pe cea mai credibila “o sa I spun ca Ada a facut`o..nu, n`o sa ma creada..o sa`I spun ca voi recupera…dar o sa ma intrebe de ce am facut`o..ah la dracu sa ma ajute cineva…dar nu pot spune nimanui…vor spune ca`s nebuna..si sunt nu?? Ce`o fi fost in capul meu?? Dar acu` ce e in capul meu? Ce cacat…vreau sa vina mai repede sa scap de teama asta…nu mai caut nicio explicatie…nebunia n`are nevoie de explicatii…nebunia, fobia, prostia, rautatea, speranta, fericirea, placerea, durerea, panica nu au nevoie de explicatii.”